Conţinut
Gențiana galbenă (gentiană galbenă) este o plantă erbacee perenă din familia Gentiană. Locuitorii Egiptului Antic erau foarte conștienți de proprietățile curative ale plantei, care au folosit-o în tratamentul bolilor de stomac, inflamații, tuberculoză și multe alte afecțiuni. În Roma antică, mușcăturile scorpionilor și șerpilor otrăvitori erau tratați cu mijloace bazate pe gentiană galbenă, iar bolile sângelui, rinichilor, ficatului și căilor respiratorii superioare erau tratate.
Descrierea plantei
Floarea galbenă de gențiană este o plantă perenă erbacee, care atinge o înălțime de 120 cm. Planta se distinge printr-un rizom scurt bifurcat, transformându-se în rădăcină. Tulpinile culturii sunt caracterizate printr-o formă cilindrică erectă. Frunzele gentianei galbene sunt opuse, cu margini întregi, de culoare verde-albăstrui. Plăcile de frunze bazale sunt eliptice, plăcile stem sunt ovoid-eliptice.
Inflorescențele de gentiană galbenă sunt ciorchini colectați din frunze de dimensiuni mici
Fructele sunt capsule cu mai multe semințe de formă lanceolată-alungită. În interior sunt multe semințe maroni turtite, alungite sau rotunjite.
Unde crește gențiana galbenă
Gențiana galbenă este considerată o plantă pe cale de dispariție. Cultura crește pe lanțurile muntoase din Asia Mică, în Alpi, Pirinei, Carpații Orientali și în Peninsula Balcanică. Gențiana galbenă este cultivată în Ucraina, India, Franța, Marea Britanie, Republica Cehă, Germania și unele regiuni din Rusia. Cultura înflorește câteva săptămâni din iunie până în iulie.
Compoziția și valoarea gentianei galbene
Gențiana galbenă se distinge prin compoziția sa bogată, care include următoarele substanțe și compuși:
- Alcaloizi, dintre care principalul este gentianina. Se găsește în principal în rădăcinile plantei. În medicină, este utilizat ca remediu amar pentru tratamentul diferitelor tulburări digestive. Nu se dizolvă în apă.
- Un număr de dizaharide (genciobioză, zaharoză), monozaharide (glucoză și fructoză), precum și trizaharide și polizaharide de gențiană (substanțe pectinice).
- Secoroidoide: gentiopicrin, gentiomarin, sverozid, svertiamarin. Cea mai amară componentă a plantei este amarogenina. Amărăciunea este asigurată și de amarosverină și amaropanină.
Gențiana galbenă mai conține: inulină, uleiuri esențiale și grase, taninuri, rășini, flavonoide, mucus, compuși aromatici, acizi ascorbici și fenol carboxilici.
Culoarea galbenă a gențienei se datorează concentrației ridicate a pigmentului, care aparține grupului de xantoni.
Proprietățile vindecătoare ale gentianei galbene
Faimosul botanist și medic de origine germană, Hieronymus Bock, a descris gențiana galbenă ca un remediu miraculos pentru viermi, tuberculoză și febră. În Evul Mediu, floarea era venerată ca având proprietăți magice și era una dintre cele douăsprezece plante magice ale rozicrucienilor. Locuitorii din țările muntoase au pregătit o tinctură puternică din rădăcinile gentianei galbene, pe care au folosit-o pentru diaree, colici intestinale. A fost folosit și ca antihelmintic și tonic.
Efectul terapeutic al galbenului de gențiană este asigurat în principal de conținutul ridicat de gentiopicrin și alte glicozide amare. Acestea au un efect stimulator asupra funcției motorii și secretorii tractului gastro-intestinal, cresc digestibilitatea alimentelor și stabilizează procesul de digestie. Efectul terapeutic este mai pronunțat în cazul secreției normale. Preparatele din gentiană galbenă au proprietăți antiinflamatorii și antiseptice. Acestea sunt prescrise pentru bolile vezicii biliare și ale ficatului, atoniei intestinale, spasmelor, colitei și diabetului zaharat.
Preparatele pe bază de gentiană galbenă sunt utilizate pe scară largă pentru achilie și dispepsie, precum și în absența poftei de mâncare, diaree, arsuri la stomac, constipație, scrofulă, anemie, artrită și pancreatită. Planta stabilizează procesele metabolice din organism și ajută la creșterea cantității de lapte la femei. Datorită proprietăților hepatoprotectoare pronunțate, preparatele din galbenul de gențiană protejează ficatul de distrugere. Acestea sunt utilizate pentru inflamația vezicii urinare și a rinichilor și, de asemenea, ca agent antialergic.
Substanțele speciale care alcătuiesc galbenul de gențiană sunt considerate analogi ai steroizilor anabolizanți.
Planta poate fi utilizată pentru a crește în siguranță masa musculară.
Utilizarea gentianei galbene în medicina tradițională
În cazul dischineziei care afectează tractul biliar, utilizarea infuziei reci de gentiană galbenă (în imagine) se efectuează conform următoarei rețete: 1 lingură. l. gențiana uscată și măcinată se toarnă cu jumătate de litru de apă fiartă (temperatura ar trebui să fie în intervalul 22-25 ° C). Recipientul este îndepărtat peste noapte într-un loc întunecat la temperatura camerei. Dimineața, filtrați soluția și luați ½ pahar de două ori pe zi.
Există și alte rețete pe bază de gentiană galbenă:
- Băutură de ceai. Crește pofta de mâncare, previne balonarea, crampele stomacale și stabilizează procesul digestiv. Pregătiți băutura astfel: materiile prime vegetale (în cantitate de 1 linguriță) se toarnă cu 250 ml de apă purificată și se fierb timp de cinci minute. Băutura vindecătoare este filtrată și consumată în 100 ml cu puțin înainte de mese.
- Tinctura de gențiană galbenă. Folosit pentru colită, constipație și atonie intestinală. Pentru prepararea acesteia, luați 100 g de părți uscate măcinate ale plantei și umpleți-o cu un litru de vodcă sau distilat de înaltă calitate. Tinctura este îndepărtată într-un loc ferit de lumina soarelui. După câteva zile, îl filtrează și folosesc 15-25 de picături, care se diluează în 50 ml de apă pură. Luați remediul cu 15 minute înainte de mese de 3 ori pe zi.
- Decoct pentru uz extern.
Remediul galben de gențiană poate fi utilizat extern
2-3 linguri din părțile zdrobite ale plantei se amestecă cu o cantitate identică de mușețel uscat, se toarnă cu apă purificată (1 l) și se fierbe timp de 10 minute. Bulionul este filtrat, iar produsul finit este utilizat pentru tratarea arsurilor și rănilor. Pulberea uscată de mușețel și gentiană (ingredientele sunt luate în proporții egale) sunt presărate cu abcese pe piele pentru dezinfectare, dezinfectare și accelerarea regenerării.
În medicină, este obișnuit să se utilizeze în principal rădăcina de gentiană galbenă, deoarece restul plantei nu se poate lăuda cu o concentrație atât de mare de substanțe și compuși valoroși. Un decoct de frunze este folosit pentru a trata transpirația excesivă a picioarelor. Gastrita și diverse tulburări ale tractului digestiv sunt ajutate prin colectarea de gențiană galbenă din rădăcini în combinație cu centaur și șarpe. Luați 1 lingură din fiecare ingredient, turnați patru pahare de apă și fierbeți la foc mic timp de 15 minute. Trebuie să luați un decoct de 50 ml de trei ori pe zi înainte de mese.
Limitări și contraindicații
La fel ca alte medicamente, gentiana galbenă are contraindicații și restricții de utilizare.Este puternic descurajat să utilizați preparate pe bază de plante pentru astfel de boli: ulcere de stomac, hipertensiune, precum și în timpul sarcinii și alăptării.
Plantare și plecare
Grădinarii practică cultivarea gentianei galbene în principal din semințe. Cu toate acestea, cultura se propagă fără probleme și dificultăți prin împărțirea tufișului, precum și prin stratificare și butași. Plantarea de gențiană este de preferat la umbra parțială. Plantele trebuie să fie prevăzute cu drenaj cu pietriș sau pietriș.
Când și cum să plantați
În teren deschis, semințele de gentiană galbenă sunt plantate la mijlocul primăverii sau în ultimele zile ale lunii septembrie. Materialul semințelor necesită stratificare preliminară timp de trei luni la o temperatură nu mai mare de 8 ° C. Asigurați o bună ventilație. Solul este dezgropat, scăpat de buruieni și se aplică cinci până la șase găleți de compost. Solul optim pentru cultivarea gentianei galbene este cu aciditate neutră. La plantare, este necesar să se respecte distanța dintre plante de la 55 la 65 cm.
Un sol bun pentru o plantă este un amestec de nisip și turbă într-un raport de 3: 1
Deoarece cultura nu tolerează transplantul, aceasta trebuie propagată prin metoda vegetativă cu mare atenție. Deteriorarea sistemului radicular poate fi dăunătoare plantei. Floarea se potrivește bine cu ferigi, gazde, rododendri, primrose și edelweiss. Cultura este utilizată pentru a crea creste, paturi de flori și dealuri stâncoase.
Program de udare și hrănire
Gențiana este foarte capricioasă pentru udare și nu tolerează uscarea din sol și uscarea crescută a aerului. Locul ideal pentru o plantă este lângă o piscină sau fântână.
Udarea plantei cu apă dură este puternic descurajată, deoarece acest pas poate provoca dezvoltarea întârziată și întârzierea înfloririi.
Gențiana preferă îngrășămintele organice, în special gunoiul de grajd putrezit. Imediat după plantare, sub rădăcini se adaugă făină de cenușă sau oase. În procesul de cultivare, se folosesc pansamente minerale complexe cu acțiune prelungită. Făina excitată, precum și calcarul zdrobit, care oferă rate de creștere ridicate ale masei verzi, este considerată o hrană bună pentru arbust.
Plivirea și slăbirea
Cultura nu tolerează vecinătatea cu buruieni, deci are nevoie de plivire periodică și slăbirea solului. Este necesar să slăbiți solul numai după udare și îndepărtarea buruienilor. Mulcirea solului în zona cercului apropiat de trunchi cu turbă, rumeguș și paie permite subarbustului să fie asigurat o protecție naturală împotriva factorilor de mediu nefavorabili.
Pregătirea pentru iarnă
Este necesar să eliminați în timp util arbuștii de inflorescențe uscate prin tăiere cu un instrument de grădină. În cazul creșterii într-o regiune care se caracterizează printr-un debut ascuțit al iernii, gențiana galbenă trebuie să aibă un adăpost împotriva ramurilor de molid.
Boli și dăunători
Deoarece planta are o concentrație ridicată de alcaloizi și acizi amari, diferiți dăunători nu se grăbesc să se așeze pe ea. Atunci când sunt cultivate pe teren deschis, furnicile și tripsul (mici insecte din ordinul columbului care cauzează boli ale plantelor) reprezintă un pericol pentru cultură. Scapă de ele cu ajutorul insecticidelor speciale și a medicamentelor sistemice.
Dacă planta este deteriorată de mucegai gri, pete, rugină, putregaiul gulerului rădăcinii sau alte boli fungice, trebuie tratată cu un fungicid
Colectarea și achiziționarea de materii prime
Partea rădăcină a gentianei galbene este recoltată la începutul primăverii sau toamnei. Pentru colecțiile medicinale se folosesc doar plantele care au atins vârsta de patru sau cinci ani.Rădăcinile sunt dezgropate, curățate de sol, spălate și tăiate în bucăți mici și apoi uscate rapid într-un dulap sau cuptor special, respectând regimul de temperatură în intervalul 51-60 de grade. Rădăcinile uscate au un miros specific pronunțat și un gust amar persistent.
Concluzie
Gențiana galbenă a fost utilizată de mii de ani ca materie primă pentru fabricarea produselor medicinale pentru o varietate de boli. Preparatele pe bază de această plantă sunt eficiente în tratamentul formelor cronice de hepatită, diateză, anemie, boli ale căilor respiratorii superioare și multe alte afecțiuni. Proprietățile terapeutice ale plantei sunt recunoscute de medicina oficială. Multe companii farmaceutice produc extracte și tincturi din gențiană galbenă.
